Articole. Contributii personale.

          Atunci cand am pornit acest blog, am vrut sa evit pe cat posibil textele in care sa povestesc despre experienta mea personala si poate de aceea unele dintre exercitiile postate au fost intr-o oarecare masura vagi, sau le-a lipsit procesarea pe care o faci in general in cazul unor activitati de tipul acesta. Nu a fost neglijenta, insa poate ca a fost putin extremista alegerea de a incerca doar sa creez experiente si raspunsuri in oameni fara a da nimic inapoi. In aceste doua luni, insa, am revenit asupra acestei abordari si am decis ca, fara sa alterez scopul principal al acestui blog, acela de a-i responsabiliza si de a-i face pe cititori sa fie constienti cu privire la ce inseamna propria dezvoltare prin experiente directe, sa incep sa scriu din ceea ce simt si stiu in aceasta sfera. Nu e vorba de aroganta, e doar un sentiment ca poate e cazul ca ceea ce se intampla pe acest blog sa devina bidirectional.  

          As vrea sa incep prin a dimensiona putin conceptul de ‘dezvoltare personala’ si descopar ca ma simt tentata sa folosesc surse exterioare pentru a-l defini, desi aceste surse nu ma multumesc in totalitate. Pot doar sa presupun ca acest lucru se intampla din cauza delimitarilor extrem de flexibile pe care i le aplicam conceptului in general. Ce inseamna dezvoltare personala si ce faci ca sa te dezvolti in acest sens? Din punctul meu de vedere, dezvoltare personala inseamna in primul rand sa fii constient ca a trai doar clipa nu este suficient si sa incerci sa-ti intelegi valorile, atitudinile, actiunile in raport cu contextele lor, pentru a putea trai clipa prin prisma faptului ca ea e legata direct si inviolabil de clipa imediat urmatoare, care este legata de cea de dupa ea si tot asa pana ajungi sa iti dai seamna ca vorbesti despre viitor. Dezvoltare personala inseamna sa incerci sa fii constient de variabila timp in loc sa te pierzi in constanta timp, cea care pune stapanire peste puterea fiecaruia dintre noi de a trai si simti  fiecare secunda din vietile noastre. Exista un studiu de caz care ii pune pe cei carora le este aplicat in situatia de a avea un cont bancar in care se ruleaza in fiecare zi 86400 de dolari. Acesti bani pot fi cheltuiti pe absolut orice, cu mentiunea ca la finalul zilei, orice suma nefolosita se pierde, urmand ca a doua zi contul sa fie realimentat cu suma initiala. Participantii la acest studiu sunt rugati sa spuna pe ce ar cheltui acesti bani daca situatia ar fi reala, si dupa ce fac planuri de calatorii, imobiliare, afaceri sau opere de caritate, li se spune ca de fapt int-o zi sunt 86400 de secunde, banii din cont reprezentau aceste secunde, iar provocarea este sa gestionezi aceste secunde in mod constient, intrucat orice scapare se pierde, iar perioada de timp pe care un om o are la dispozitie pentru a trai este limitata. In final vine intrebarea ‘cum te simti acum, dupa aceasta experienta?’ iar oamenii spun in general despre valori, despre cum timpul este o investitie, despre ‘carpe diem’, insa sunt putini oameni care inteleg si simt cu adevarat care este raportul organism biologic / timp si ca acesta din urma nu este, in intregul lui, nici o serie de momente izolate, nici o constanta interminabila, ci o prezenta mult mai flexibila. Din punctul meu de vedere, oamenii care ajung la acest gen de concluzie, indiferent daca procesul incepe cu studiul de caz anterior sau nu, sunt oamenii care incep sa inteleaga ce inseamna conceptul de dezvoltare personala.

          Inainte de a continua as vrea sa ii asigur pe toti oamenii suficient de interesati de acest subiect si mod de abordare incat sa treaca prin paragraful anterior ca sunt constienta ca perspectiva mea este mult mai putin explicita decat articolul de pe Wikipedia despre dezvoltare personala si cu siguranta mult mai prost explicata si argumentata. Probabil ca in timp o sa gasesc o metoda mai schematica si care sa sune mai mult a ‘definitie’.                  

          Dincolo de ‘in primul rand’, unde vorbeam despre cum dezvoltarea personala incepe cu lucrul la relatia ‘eu – timpul din jurul meu’ dezvoltarea personala insemna, din punctul meu de vedere, sa stabilesti raportul dintre experienta libera si experienta ‘orientata’. Prin experienta libera ma refer la acele momente cand faci lucruri doar de dragul de a le face, pentru sentimentele sau senzatiile pe care ti le induc si pentru starea de bine care este simultana cu executia acestor lucruri si se termina odata cu ele. Gandeste-te, de exemplu, la momentele in care mananci ciocolata pentru ca ti-e pofta, ca sa vizualizezi conceptul. Pe de alta parte, prin experienta ‘orientata’ ma refer la momentele in care faci lucruri pentru a ajunge la anumite rezultate, care iti vor permite, in viitorul mai mult sau mai putin apropiat, sa devii mai informat, mai aproape de standardele pozitive promovate de socitatea in care traiesti, rezultate pe care le vei folosi in mod constient in actiunile si comportamentele tale ulterioare – ca de exemplu cand te abtii de la anumite feluri de mancare pentru a-ti consolida sanatatea si aspectul fizic. Sigur, ideea de a stabili un raport intre aceste doua tipuri de experienta poate parea mult prea rationala, poate parea ca iti propune sa iti pui toata existenta intr-un plan de actiune controlat in permanenta. As vrea, totusi, sa elimin cumva riscul acestei interpretari. Cred cu tarie in faptul ca oamenii, desi nu sunt obisnuiti sa recunoasca faptul ca majoritatea deciziilor pe care le iau si a actiunilor pe care le intreprind sunt alegeri directe ale eului lor interior sau ale instinctelor lor, dupa cum ar vrea sa le numeasca, pot sa ajunga la un moment in care sa constientizeze si sa accepte faptul ca rationalitatea lor nu poate sa existe fara acest eu sau aceste instincte si ca, decat sa refuze ideea de a fi fiinte emotionale in scopul existentei ca fiinte pur rationale, ar putea sa le armonizeze pe una cu cealalta. Ele sunt oricum, mult mai compatibile decat ar putea parea la o prima vedere. Iar aceasta compatibilitate este cea care elimina riscul de a exagera cu rationalizarea raportarilor si relationarizarilor intre timp, experiente libere si experiente ‘orientate’.

          Urmatorul pas pe care il consider esential pentru declansarea procesului de dezvoltare personala este sa fii constient de patru intrebari vechi de cand lumea si scrise intr-o gramada de carti. Acestea sunt ‘cine sunt eu?’, ‘cum ma raportez la contextele in care ma gasesc si la relatiile cu alti oameni?’, ‘unde vreau sa ajung?’, ‘care este realitatea in care traiesc?’. Fireste, o data cu aceste intrebari apare o alta problema: cum le raportez pe una la cealalta? Cum le ierarhizez? Raspunsul careia este cel al carui mister imi pune cel mai bine in valoare potentialul si calitatile naturale, talentele? Da, pare complicat, insa odata declansat procesul de dezvoltare personala se declanseaza si procesul de clarificare. Si orice om, oricat de confuz si de ratacit ar fi, poate sa iasa la liman. Din punctul meu de vedere.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s